Povestea orasului Simeria

Simeria: Între firul de cupru și pulsul cetății. Există oameni care văd lumea prin cifre și oameni care o simt prin povești. Eu Mircea Cristian Rot am ales să le uneasc pe amândouă.   De la copilul care desena o bobină pe prima foaie de abecedar, la pionierul care a urcat pe acoperișuri în 1988 pentru a fura primele semnale de libertate de la sateliți, această carte este cronica unei vieți trăite „în direct”. Este povestea trecerii de la Simeria bunicului primar, unde veștile se dădeau cu toba la colț de stradă, la Simeria digitală de astăzi, conectată la nervul întregii lumi. ·    Cum se simțea mirosul de ebonită al primelor televizoare cu lămpi? ·    Ce însemna curajul de a aduce televiziunea prin cablu într-un oraș încremenit în cenușiu? ·    Cum poți rămâne un om al faptelor într-o lume a vorbelor goale? Scriu pentru ca Simeria din sufletul meu să trăiască mai departe, ca un semnal curat, transmis cu dragoste către viitor.  – este profesiunea ...

Despre oameni, tăcere și datoria de a spune.   Când trăiești o viață întreagă într-un oraș, ajungi să-i cunoști fiecare colț, fiecare om, fiecare poveste. Simeria mea nu este doar un loc pe hartă, este o parte din mine, din viața mea, din lupta mea. Aici am crescut, am muncit, am visat și am învățat ce înseamnă răbdarea, dar și dezamăgirea. Un om care rămâne o viață întreagă legat de un loc nu mai vede doar ulițele, clădirile ori numele de pe hărți. El ajunge să cunoască respirația acelui loc, ritmul lui nevăzut, durerile și bucuriile lui. Orașul se așază înăuntrul lui și devine parte din propria biografie, din felul în care înțelege lumea și oamenii. Am văzut cum se schimbă vremurile, cum oamenii se schimbă odată cu ele. Am văzut cum demnitatea se topește încet în fața interesului personal, cum tăcerea devine o formă de acceptare și cum indiferența se transformă în normalitate. Nu toate schimbările aduc lumină. Unele vin tăcute, aproape nevăzute, și tocmai de aceea sunt mai pericu...